Piata muncii din Romania inainte de pandemia COVID-19 era foarte competitiva. Pe de o parte, companiile straine au monitorizat indeaproape oportunitatile unei piete in curs de dezvoltare si a fortei de munca locale, in timp ce, pe de alta parte, s-a raspandit traditia oamenilor care calatoresc in strainatate in cautarea fericirii si a inundatiilor de minti tinere si luminoase din tara. suficient pentru a face recrutarea un proces dificil si pentru a afecta in mod semnificativ piata muncii in general.
La nivel de reglementare, principiile actualei legi ale muncii au fost stabilite in 2003 si au fost ajustate de atunci pentru a se adapta conditiilor pietei in urma crizei financiare din 2008 si pentru a pune in aplicare noi norme adoptate la nivelul UE. In general, legislatia muncii din Romania este aliniata la normele UE. De asemenea, instantele judecatoresti care in mod traditional aveau simpatie fata de angajati s-au straduit sa dezvolte o abordare mai echilibrata - una care acorda si mai multa atentie deciziilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
In acest context, focarul COVID-19 a gasit Romania pe o cale de crestere economica constanta.
Masurile de blocare impuse incepand cu 16 martie au fost stricte si multe companii au trecut la modul de supravietuire. Guvernul roman a adoptat rapid mai multe masuri de sprijin financiar pentru a ajuta companiile sa-si pastreze angajatii. Cu toate acestea, din cauza lipsei de vizibilitate asupra evolutiilor pe termen scurt, mediu sau lung, multe companii au decis sa concedieze angajatii. In prezent, peste 400.000 de persoane din Romania sunt somere, reprezentand aproximativ 8% din forta de munca activa - cele mai afectate industrii fiind industria prelucratoare, auto, comertul cu amanuntul si constructiile.
Alti 600.000 de angajati sunt inca disponibilizati temporar (un numar care a scazut de fapt de la peste 1 milion la jumatatea lunii aprilie) si se asteapta sa se intoarca la munca in curand. In perioada 16 martie - 31 mai, statul a acordat angajatilor indemnizatia de disponibilizare temporara datorata de angajatorii afectati de pandemie, indiferent de industrie. Incepand cu 1 iunie, subventia va fi acordata numai in acele industrii care sunt supuse restrictiilor, cum ar fi comertul cu amanuntul, agrement, mass-media si divertisment. La intoarcerea la serviciu, statul poate continua sa subventioneze pana la 41,5% din salariile lor pentru inca trei luni, limitand in acelasi timp dreptul companiei de a-si inceta angajarea pana la sfarsitul anului 2020. Cu toate acestea, viitorul relatiilor actuale de munca pentru acesti lucratori, si multe altele, este inca discutabil, deoarece multe companii se gandesc acum la concedieri.
Paradoxal, o rata mai ridicata a somajului nu ii ingrijoreaza pe toti in aceeasi masura, intrucat companiile vad potentialul de acces mai usor la resurse umane valoroase decat au avut-o de ani de zile.
In ceea ce priveste procesele de resurse umane, impulsul creat de pandemia COVID-19 a fortat companiile sa gaseasca solutii creative. Masurile de blocare impuneau angajatilor sa lucreze de acasa acolo unde era posibil. Legislatie specifica in acest domeniu exista in Romania din 2018, dar telelucrarea ramane neobisnuita. Pentru companiile care incepusera anterior sa il implementeze ca beneficiu sau ca proiect pilot, masurile guvernamentale care impun companiilor sa implementeze brusc structuri de lucru de la domiciliu nu au constituit o surpriza majora. Dar multi altii au trebuit sa gaseasca resursele pentru a pune in aplicare politicile WFH care sa le permita sa ramana eficiente si profitabile in timpul pandemiei. Incepand cu inceputul anului viitor, ne asteptam ca practica instantei sa se dezvolte in jurul aranjamentelor de telelucrare, in special in ceea ce priveste chestiunea extrem de dezbatuta despre cine suporta costurile.
De asemenea, ca raspuns la pandemie, multe companii si-au digitalizat procesele interne si si-au revizuit politicile, procedurile si practicile pentru a determina care au fost cu adevarat benefice si au creat valoare adaugata pentru companie si care tocmai au dus la o mai mare birocratie. Functia HR a castigat mai multa vizibilitate si un cuvant de spus mai puternic in viata companiei. In plus, pandemia a cerut si autoritatilor publice sa adopte in cele din urma digitalizarea, incurajand o comunicare mai eficienta cu intreprinderile.
In timp ce companiile si autoritatile publice continua sa faca fata schimbarilor legislative si de afaceri care au avut loc ca rezultat al COVID-19 - uneori intr-un ritm descurajant - avem incredere ca lectiile valoroase invatate din martie 2020 vor imbunatati semnificativ relatiile de munca pe termen lung alerga.
