Tuesday, August 4, 2020

Comisia Europeana a cerut sa investigheze implementarea GDPR romaneasca



Legea romana care implementeaza Regulamentul general privind protectia datelor (GDPR) permite partidelor politice nationale sa proceseze date cu caracter personal, inclusiv date sensibile, intr-o maniera care nu ia in considerare drepturile cetatenilor. Legea nr. 190/2018 exclude necesitatea de a dobandi consimtamant pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv date sensibile. Acest lucru ofera in mod efectiv partidelor politice o „carte blanche” pentru a prelucra opiniile politice si datele personale fara restrictii, fara a exista garantii reale.

Organizatiile societatii civile din intreaga UE au avertizat de mult ca „flexibilitatile” din GDPR care permit masuri divergente de implementare la nivel national vor duce la diferente in nivelul de protectie aplicabil in statele membre. In Romania, derogarile permise de Legea nr. 190/2018 slabesc serios protectiile si garantiile prevazute de regulament. Acestea permit statului sa nu ia in considerare principiile de baza ale protectiei datelor si sa incalce legislatia UE. Paradoxal, ele scad chiar si nivelul de protectie a datelor prevazut de legislatia nationala anterioara care a implementat Directiva privind protectia datelor 95/46 / CE care a precedat GDPR.

Plangere

La 14 februarie 2019, Asociatia pentru Tehnologie si Internet (APTI) a trimis o plangere catre Comisia Europeana care a subliniat urmatoarele probleme cu legea de implementare a GDPR a Romaniei:

Partidelor si organizatiilor politice li se permite sa prelucreze date cu caracter personal, inclusiv date sensibile fara consimtamant si garantii adecvate, fara a tine cont de principiile de protectie a datelor.
Derogarile prevazute de legislatia romaneasca permit partidelor politice, organizatiilor cetatene apartinand minoritatilor nationale si organizatiilor non-profit sa proceseze categorii speciale de date cu caracter personal fara consimtamant explicit sau garantii adecvate.

Singurele cerinte de prelucrare sunt (1) sa informeze persoana vizata ca procesarea datelor cu caracter personal are loc si (2) sa arate mecanismele prin care persoanele vizate isi pot exercita drepturile la rectificare si stergere (care este obligatoriu oricum conform GDPR Articolele 13-14).

In crearea acestei exceptii de consimtamant, legea romana pare sa se bazeze pe considerentul 56 din GDPR, care prevede ca partidele politice pot compila date cu caracter personal pe opiniile politice ale oamenilor din motive de interes public, daca sistemul electoral al statului membru le impune acest lucru. Cu toate acestea, acesta este un text explicativ, nu o dispozitie obligatorie si nu intentioneaza sa elimine nevoia ca partidele si organizatiile politice sa aiba si sa arate o baza legala pentru a prelucra datele cu caracter personal. Concret, legea romana nr. 190/2018 exclude necesitatea de a avea consimtamantul fara a indica ce baza legala se aplica.

Prelucrarea datelor cu caracter personal in scopuri jurnalistice este foarte limitata si ar putea bloca publicarea de povesti de interes public.

In legislatia romana exista trei situatii in care datele pot fi prelucrate in scop jurnalistic: (1) daca prelucrarea se refera la date cu caracter personal care au fost facute publice in mod clar de catre persoana vizata; (2) daca datele personale sunt strans conectate la calitatea persoanei vizate ca persoana publica; (3) daca datele cu caracter personal sunt strans conectate la caracterul public al actelor in care este implicat persoana vizata.

Daca se aplica oricare dintre aceste situatii, GDPR (cu exceptia capitolului despre sanctiuni) este exclus in totalitate de la aplicare.

Aceste scenarii de derogare sunt extrem de limitate in comparatie cu cele permise de Curtea Europeana de Justitie si Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Au fost deja ingrijorate in legatura cu presa de stiri investigative a proiectului RISE potrivit careia GDPR ar putea fi folosit ca un instrument pentru a tacea libertatea presei. Actiunile Autoritatii Romane pentru Protectia Datelor (DPA) in legatura cu publicarea proiectului RISE prin cautarea dezvaluirii sursei de date cu caracter personal care ar putea dezvalui sursele jurnalistilor si, de asemenea, „accesul” la respectivele date reprezinta o amenintare clara pentru libertatea de exprimare si informatie.

Derogarile pentru autoritatile publice duc la un gol in aplicarea GDPR in sectorul public.
Conform legii romane 190/2019, APD trebuie sa emita „planuri de remediere” adaptate autoritatilor publice implicate in incalcarea protectiei datelor. In cazul nerespectarii acestor planuri, APD poate emite amenzi cuprinse intre 10 000 si 200 000 RON (aproximativ intre 2 104 EUR si 42 091 EUR). Aceasta este o limita superioara extrem de mica in comparatie in intreaga UE.

Emiterea planurilor de remediere creeaza o situatie problematica: oricat de grava ar fi incalcarea datelor, autoritatea publica nu isi va asuma nici o responsabilitate, ci va astepta pur si simplu ca APD sa isi prezinte planul de remediere. Nu exista un stimulent pentru autoritatea publica sa ia masuri active de remediere sau sa se gandeasca independent la modul in care ar putea implementa practic GDPR. Dovezi in acest sens se vad deja in practica. Amenzile mici incurajeaza, de asemenea, autoritatile publice sa continue „activitatea ca de obicei” fara acordare

Wednesday, July 1, 2020

Contracte de Vanzare-Cumparare


S-ar putea sa nu ne dam seama, dar multe situatii cotidiene implica contracte. De exemplu, majoritatea oamenilor au experienta cu un contract pentru a vinde ceva. Dar, uneori, contractele ridica intrebari dificile.

Cum sunt create contractele?


Un contract este creat in momentul in care doua persoane sunt de acord sa faca ceva unul pentru celalalt. Aceste persoane, care sunt numite „parti contractante”, pot fi persoane fizice, un grup de persoane sau reprezentanti ai unei afaceri.

In general, nu este necesar sa semnati un document pentru crearea unui contract. Un simplu acord verbal poate fi suficient. Imagineaza-ti ca Ulise i-a spus lui Irene ca va veni sa-si tunda gardul de cedru marti viitoare pentru 10 dolari pe ora. Irene a acceptat. Ca urmare a acestei simple conversatii intre Ulise si Irene, a fost creat un contract pe care amândoi trebuie sa il respecte.

Cu toate acestea, anumite tipuri de contracte trebuie sa fie in scris, iar unele trebuie sa indeplineasca chiar si alte cerinte pentru a fi valabile. De exemplu: Multe contracte intre comercianti si consumatori trebuie sa fie in scris. 

Un contract de ipoteca pentru proprietate trebuie sa fie scris in scris si facut de un notar.
Desigur, chiar si atunci când legea nu necesita un document scris, este deseori o idee buna sa puneti un contract in scris. Când exista un document scris si apare o problema, dezacordul nu devine un caz al „cuvântului sau impotriva mea”.

Poate oricine sa faca un contract?

Nu. Unele persoane nu pot contracta sau pot face acest lucru decat in anumite situatii. De exemplu:
Copiii si adolescentii pot contracta doar pentru a raspunde nevoilor lor obisnuite. Aceste nevoi variaza in functie de vârsta si nivel de maturitate. Simon, care are 15 ani si nu are nicio slujba, prin urmare, poate cumpara bilete de autobuz de unul singur, dar nu un scuter de 9.000 de dolari.
Adultii aflati sub supraveghere protectoare nu pot contracta decât in ​​anumite situatii. Situatiile depind de tipul regimului de protectie: curaterie, tutorat sau ajutor din partea unui consilier.

Este important locul in care se face contractul?

Da. Este important, deoarece poate determina alegerea casutei de judecata pentru inaintarea unui proces.

In mod normal, contractul se face la locul in care erau cele doua persoane implicate in contract când au ajuns la un acord.

Daca persoanele implicate nu se aflau in acelasi loc, contractul se considera facut in locul in care persoana care a facut o oferta a primit acceptarea celeilalte persoane pentru a face contractul.
Dar, daca contractul este intre un comerciant si un consumator si exista o disputa pe care comerciantul si consumatorul nu o pot solutiona, orice actiune in justitie trebuie introdusa in fata instantei unde locuieste consumatorul.

Contractele de asigurare sunt o exceptie: se fac la locul unde asiguratorul accepta oferta celui care ar dori sa fie asigurat. Cu toate acestea, in cazul in care exista un dezacord, asiguratul poate inca inainta un proces impotriva asiguratorului la curtea din zona in care locuieste.

Mai trebuie sa respect contractul daca cealalta persoana nu il respecta?

In principiu, angajamentele trebuie respectate intotdeauna. Cu toate acestea, puteti refuza sa va respectati partea din contract, daca cealalta persoana ar fi trebuit sa faca ceva mai intâi si nu reuseste sa o faca. Acesta este un mod de a face presiune pe cealalta persoana pentru a-si respecta angajamentele. Nerespectarea contractului de catre cealalta persoana este, de asemenea, o aparare care poate fi folosita in instanta daca cealalta persoana sustine ca nu ti-ai respectat propriile angajamente.


Wednesday, June 3, 2020

Lista tuturor clauzelor abuzive pe care le poate contine un contract de ipoteca


Clauza de limitare la rata minima a dobanzii (clauza etaj): este de obicei localizata in stipulatia 3 bis cu denumirea. De obicei, acesta coexista cu o alta limita ascendenta (sau plafon). Abuzabilitatea clauzei din cauza dezechilibrului apare atunci cand exista o disproportie intre podea si tavan, astfel incat Banca este acoperita cu ipotecarul. 87% dintre utilizatorii de credite ipotecare nu au fost informati de catre banca lor despre includerea acestei clauze.

Clauza multi-moneda: Curtea Suprema, in Hotararea din 15 noiembrie 2017, a declarat nulitatea partiala a clauzei multi-moneda pentru generarea unui dezechilibru grav in raport cu cerintele de buna credinta.

Clauza IRPH: Desi Curtea Suprema spaniola a declarat valabilitatea acestei clauze in Hotararea sa din 14 decembrie 2017, mai multe intrebari au fost adresate CJUE de catre instantele de prima instanta din Barcelona, ​​Reus si Almeria, precum si de catre Curtea Provinciala din Salamanca, impotriva criteriului Curtii Supreme. Aceste instante afirma ca aceasta clauza nu are transparenta. Asteptam deciziile Curtii Europene.

Clauza de rotunjire ascendenta: Rata dobanzii este rotunjita cu un sfert de procent si intotdeauna in sus si in beneficiul bancii. Curtea Suprema a emis decizii repetate in care se precizeaza ca aceste prevederi nu au fost negociate individual si sunt impotriva cerintelor de buna credinta, determinand, in detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ al drepturilor si obligatiilor partilor contractante.

Revizuirea dobanzii la solicitarea debitorului: Banca stabileste unilateral necesitatea solicitarii utilizatorului de a activa revizuirea dobanzii la un imprumut care a fost acordat la o rata variabila. Curtea Suprema a declarat nule aceste clauze la 23 decembrie 2015.

Sistemul de amortizare francez: Folosind acest sistem, desi capitalul este amortizat, dobanda nu scade, deoarece nu tine cont de capitalul deja amortizat.

Clauza privind calculul dobanzilor la 360 de zile: Banca Spaniei considera ca este necorespunzatoare daca formula nu arata clar ca se foloseste o baza 360 si contractul de imprumut mentioneaza doar o declaratie generica, cum ar fi „zile obiect de lichidare, exprimat in zile comerciale ”sau expresie echivalenta.

Clauza de amanare a dobanzii In cazul imprumuturilor fara garantie reala, Curtea Suprema considera ca dobanda de neplata nu trebuie sa fie mai mare de doua puncte mai mare decat dobanda de remuneratie convenita in contract. In cazurile de imprumuturi garantate prin credite ipotecare, articolul 114 din legea ipotecara stabileste o limita de trei ori mai mare decat dobanda legala.

Pact de anatocism. Suprimate, pentru creditele ipotecare, in reforma Legii ipotecare din 2013. Intarzierile nu pot deveni niciodata parte a capitalului.

Impunerea abuziva a girantilor personali: validitatea clauzelor introduse de banca prin care acestea forteaza includerea unui girant este pusa la indoiala din doua motive.

Capitalul este deja asigurat de garantia personala a debitorului si de o ipoteca

Lipsa de transparenta atunci cand aceasta clauza (1) impune renuntarea la diviziune si scuza beneficiile fara explicatii despre aceste avantaje sau (2) absenta indicarii caracterului comun si al mai multor garantii.

Produce o supra-garantie care este disproportionata fata de riscul asumat de banca

Renuntarea la beneficiul excuziei, divizarii si ordinii de catre giranti si garanti
Garantul este asadar asezat in acelasi loc cu debitorul. Si in scopul exclusiv de a proteja interesele bancii. Consecintele acestei demisii nu sunt explicate de banca atunci cand adauga aceste clauze la contracte.

Clauza cheltuielilor ipotecare: clauza prin care taxele notariale si de registru, evaluarile proprietatii, comisioanele de administrare, impozitele ... au fost impuse imprumutatului integral. Cele mai multe dintre ele trebuie platite de banca.

Clauza privind onorariile avocatului in caz de litigiu: declarata nula prin decizia Curtii Supreme din 23 decembrie 2015, deoarece presupun o renuntare sau limitarea drepturilor acordate de lege consumatorului sau utilizatorului.

Comisia de deschidere: Exista mai multe instante in Spania care considera comisia de deschidere abuziva, intrucat nu raspund la furnizarea unui serviciu eficient utilizatorului.

Comision de studiu: Prin impunerea acestor costuri consumatorului, Banca transfera consumatorului costurile pe care le presupune studiul faptelor inainte de acordarea de credite ipotecare.

Comisia de subrogare: Din aceleasi motive ca si Comisia de deschidere: acestea nu raspund la furnizarea unui serviciu eficient utilizatorului.

Clauza de trimitere la ratele entitatii pentru stabilirea comisioanelor: Sentinta Curtii Supreme din 16 decembrie 2009 a confirmat caracterul abuziv al prevederilor care se refereau la „cartea de taxe si comisioane”. Informatiile trebuie furnizate direct clientului in momentul semnarii consimtitorilor de imprumut