Conventia matrimoniala in Romania

Drepturile patrimoniale intre cei doi soti trebuie intelese din toate perspectivele si, mai ales, justificate printr-o serie de argumente lucide care tin, in mod evident, de practicarea unor abordari preventive. Alegerea unui regim matrimonial propune o serie de reglementari menite sa adauge un plus de claritate in privinta apartenentei unor bunuri dobandite in timpul casatoriei. Desi sceptic tratata de la data introducerii in legislatia romaneasca (1.10.2011), conventia matrimoniala creeaza mijloace concrete pentru stabilirea drepturilor patrimoniale care revin celor doi soti. Exista trei posibilitati de a defini, din punct de vedere legal, regimul matrimonial. Regimul comunitatii legale este prima optiune si probabil cea mai comuna pentru ca intervine in cazul in care nu se stabileste un regim specific. Daca cei doi soti nu opteaza pentru un alt regim pe care il prevede legea, in acest caz se aplica situatia de mai sus si toate bunurile dobandite pe intreg parcursul casatoriei vor fi definite ca bunuri comune, luand in calcul exceptiile prevazute de lege. Cei doi soti au insa si alte doua alternative definite prin regimul separatiei de bunuri si cel al comunitatii conventionale. Astfel prin alegerea regimului separatiei de bunuri se stabileste ca fiecare bun achizitionat de fiecare dintre soti, inainte de a incheia casatoria si dupa ce s-a oficializat, va apartine unui singur posesor. In acest caz, conventia matrimoniala va fi completata de o anexa reprezentand inventarul de bunuri care apartin fiecarei parti. Pentru acest caz, daca un bun este achizitionat de catre cei doi soti, la comun, apartinand in consecinta ambilor, el va apartine fiecaruia in cote egale. Pentru cazul in care in contract este precizata alta informatie, va fi respectata indicatia oferita in mod particular. Astfel, partea care revine fiecaruia dintre soti poate fi administrata dupa intentiile individuale. Regimul separatiei de bunuri aduce o conditie suplimentara legata de necesitatea de a indica in mod clar procedurile prin care se lichideaza acest contract in situatia unui divort, prin declararea nulitatii casatoriei sau pentru cazul unui deces.

Cea de-a treia optiune este reprezentata de regimul comunitatii conventionale care aduce posibilitatea de a indica bunurile comune, indiferent de momentul in care se incheie contractul. Chiar daca un anumit tip de conventie matrimoniala a fost deja incheiata, dupa un an de la inregistrarea casatoriei, se pot efectua schimbari, in limitele prevazute de legislatia in vigoare. Bunurile care apartin celor doi trebuie etichetate ca bunuri comune sau proprii si acest proces impune o serie de proceduri. Astfel apartenenta bunurilor imobile se poate face prin inscrisuri. Pentru cazul bunurilor mobile, dovada intre soti se face prin orice mijloc disponibil; in raport cu terti acest proces se definitiveaza prin inventar, incheiat inaintea casatoriei. Prezumtia relativa de bun comun va fi utilzata pentru a face dovada bunurilor pentru cazul in care nu se poate aplica informatia continuta de un inventar. Prin dobandirea bunurilor comune sunt determinate si datoriile comune ale celor doua parti. Aici sunt incluse si obligatiile pe care le-au dobandit impreuna si, totodata, obligatiile referitoare la cheltuielile aferente casatoriei. Este deosebit de important sa se inteleaga prioritatile garantate prin semnarea unei astfel de convetii. Desi privit cu suspiciune, contractul de acest tip delimiteaza in mod extrem de eficient o categorie de prerogative care, anterior intrarii in vigoare a acestui suport legal, ridicau o serie de controverse complexe. Pentru orice informatie legata de valorea conventiei matrimoniale si aplicarea ei, avocatii nostri va stau la dispozitie.

Cota obligatorie de achizitie a certificatelor verzi pentru 2013

Prin Ordinul 12/2014 din cadrul Monitorului Oficial, publicat la data de 27 februarie 2014, se stabilieste cota obligatorie de achizitie pentru operatorii economici care sunt obligati pentru obtinerea certificatelor verzi.

Functionarea optima a pietei de certificate verzi presupune respectarea unui sistem de cote obligatorii inteles ca modalitate echilibrata de promovare, incurajare si monitorizare a producerii de energie electrica folosind resursele regenerabile. Tot acest mecanism are la baza o serie de justificari care pozitioneaza in prim plan necesitatea garantarii unor locuri de munca suplimentare, reducerea importurilor de resurse primare de energie, sustinerea dezvoltarii la nivel national si scaderea cotelor de poluare a mediului. Intr-un cadru restrans, aceste masuri se traduc obiectiv prin impunerea unor cote obligatorii de achizitie, pentru furnizori, in vedera comercializarii catre consumatorii adiacenti. Cota fixa de energie electrica produsa (folosind sursele alternative de energie regenerabila) se stabileste de autoritatea de reglementare si furnizorii sunt obligati la achizitie, in functie de aceste norme. Anual aceasta autoritate indica lista de producatori specializati in aceasta ramura. Energia electrica introdusa in reteaua de baza aduce producatorilor un certificat verde si reprezinta echivalentul unui 1 MWh. Respectarea obligatiilor presupune detinerea de catre furnizori a unui numar de certificate verzi care sa indeplineasca tocmai aceasta cota impusa.

La data de 27 februarie 2014 s-a publicat in textul Monitorului Oficial nr.145, Ordinul 12/2014 prin care ANRE face publica aceasta cota de achizitie obligatorie privind certificatele verzi, pentru anul 2013. Cifra indicata este de 0,224 certificate verzi/MWh. Astfel OPCOM, adica administratorul pietei de energie electrica si gaze naturale in Romania, se angajeaza sa organizeze o serie de trei sesiuni de tranzactionare pentru pentru certificatele verzi, in intervalul 1 martie 2014 – 31 martie 2014. Pana la data de 4 aprilie 2014 datele privind contul de certificate verzi, evaluat pentru fiecare participant in piata, vor fi transmise de catre OPCOM catre ANRE.

Categoriile de surse regenerabile care sunt acceptate in programul de tranzactionare cu certificate verzi acopera energia eoliana si cea solara, energia hidro care implica centralele cu o putere instalata de maxim 10 MW, energia termala, biomasa, gazele de fermentare (provenind din degradarea deseurilor si a namolurilor din cadrul statiilor de epurare). Certificatele verzi raman un element de armonizare a pietei de energie regenerabila, potentialul acestui sector fiind in continuu reevaluat. Investitiile in acest domeniu impun, sub orice forma, o abordare minutioasa intrucat partile implicate in sistem sunt vulnerabile in fata unui mecanism care nu si-a atins inca un punct de echilibru. Dupa cum am subliniat si in articolele anterioare, sustinem familiarizarea cu substratul legal care reglementeaza investitiile pentru producerea de energie regenerabila in vederea intelegerii principalelor avantaje si dezavantaje ale acestui sector. Echipanoastra va sta la dispozitie pentru oferirea oricaror informatii suplimentare.