Sistemul juridic romanesc

Exista doua sisteme juridice principale In lume: dreptul civil si dreptul comun. Sistemul juridic roman apartine primului grup, In temeiul caruia doar Constitutia si alte legislatii statutare constituie o sursa legitima de norme juridice.

Prin urmare, spre deosebire de SUA si alte sisteme de drept comun,

· In mod formal, sistemul juridic roman nu recunoaste jurisprudenta sau precedentul judiciar ca sursa a normelor legale. Prin urmare, cauzele decise anterior nu sunt obligatorii pentru instantele inferioare si nu creeaza „lege”;

· Doctrina prevede regula in care legea este tacuta;

· Procesele din sistemul juridic romanesc nu au o faza preliminara in care, de exemplu, ar putea avea loc descoperirea, asa cum se Intampla In sistemul de drept comun. In schimb, descoperirea sau echivalentul acesteia are loc pe masura ce procesul se desfasoara. Cu toate acestea, In cauzele penale exista o faza preliminara;

· Nu exista jurati si;

· Judecatorul are un rol proactiv In cautarea adevarului judiciar.

 

1.1. Filiala legislativa

Ramura legislativa romaneasca este compusa din organisme nationale si locale. Principalul sau organism national este Parlamentul, care are doua camere: o camera inferioara, Camera Deputatilor si o camera superioara, Senatul.

Parlamentul adopta legi care sunt principala sursa a normelor legale. Astfel de statute sunt publicate oficial In Monitorul Oficial (Monitorul Oficial).

Parlamentul este, de asemenea, sursa Constitutiei, care a adoptat-o ​​ca o specie de supralegislare.

In plus, Parlamentul poate adopta o lege speciala care sa permita Guvernului sa emita ordine In domenii care nu intra sub incidenta legilor organice (Constitutie, art. 115).

Zonele judetene, urbane si rurale au propriile organisme de conducere autonome, care, In limitele geografice si jurisprudentiale definite, sunt Imputernicite sa adopte decrete obligatorii In zonele lor geografice (a se vedea Constitutia, Capitolul V. Sectiunea 2-a)

 

1.2 Sucursala executiva

Executivul roman are doua componente principale: Guvernul si Presedintele

Guvernul este format dintr-un cabinet, care include prim-ministrul si ministrii diferitelor ministere.

Guvernul emite decizii si ordine (a se vedea Constitutia, art. 108) ale caror scurte descrieri ale subiectului pot fi vizualizate on-line. Presedintele poate emite decrete prezidentiale (a se vedea Constitutia, art. 100). Ministrii emit, de asemenea, o gama larga de reguli, reglementari si decizii (Ordine si Hotariri) (a se vedea regulile emise de ministrul justitiei). In plus, agentiile administrative nationale pot emite reguli si reglementari (Oridine) (a se vedea regulile emise de Agentia Nationala de Control al Produselor Exportate). In cele din urma, Guvernul numeste un prefect In fiecare judet si In municipiul Bucuresti, care este reprezentantul acestuia la nivel local. (Constitutie, art. 123)

 

1.3. Filiala Judiciara

Sistemul judiciar este Impartit In instante civile si militare. In general, instantele civile Isi continua structura de organizare anterioara anului 1989 la nivel national, judetean (judet– 44 In total) si local

Justitia romaneasca este organizata pe principiul dublei jurisdictii. Prin urmare, orice decizie de caz a unei instante de fond (judecatorie) este supusa unei rejudecari complete de novo asupra faptelor, a procedurii si a legii de catre o instanta de apel (tribunal). Tribunale aud apelurile (de novo) de la judecatorii. Tribunale poate actiona, de asemenea, ca o instanta de prima instanta pentru cauzele de drept administrativ si comercial, inclusiv falimentele si cazurile civile si penale mai importante sau grave.

Inainte de 1989, ministrul justitiei era responsabil cu administrarea justitiei. Dupa 1989, Curtea Suprema de Justitie si instantele inferioare au aceasta responsabilitate:

„Justitia va fi administrata de Inalta Curte de Casatie si Justitie si de alte instante de drept instituite prin lege.” - (Constitutie, art. 126)

In plus, In temeiul art. 131 din Constitutie, Ministerului Public Ii revine obligatia de a reprezenta interesele generale ale societatii si de a apara ordinea juridica, precum si drepturile si libertatile individuale. Ministerul public, care Isi Indeplineste competentele printr-un sistem de procurori, a Inlocuit fostul birou al procurorului general (Procuratura) - care fusese Infiintat In 1952.

Judecatorii civili si procurorii sunt numiti de Consiliul Superior al Magistraturii. Odata numiti ulterior de presedinte, judecatorii sunt, prin lege, inamovibili si, prin urmare, se bucura de un mandat de viata, In temeiul articolului 125 din Constitutie. Consiliul actioneaza ca un organ administrativ / disciplinar in cadrul Ministerului Justitiei. (Trebuie remarcat faptul ca, deoarece precedentul judiciar nu este o sursa recunoscuta de drept - si, astfel, judecatorii nu „fac lege”) si, In plus, deoarece judecatorii normali nu pot exercita controlul judiciar (a se vedea mai jos), statutul profesional si importanta judecatorilor este foarte diferita si, In general, mai mica decat cea de care se bucura judecatorii de drept comun.)

Spre deosebire de Curtea Suprema a SUA, Inalta Curte din Romania nu poate exercita controlul judiciar in luarea deciziei privind constitutionalitatea legislatiei. Aceasta functie este rezervata pentru o alta instanta, Curtea Constitutionala (a se vedea Constitutia, art. 144)