CEDO – Curtea Europeana a
Drepturilor Omului- este alcatuita din Camere cu 7 judecatori, Marea Camera cu
17 judecatori si Comitete cu 3 judecatori. Aceasta organizatia este la
dispozitia oricarui cetatean care locuieste intr-un stat ce recunoaste Conventia
Universala, in cazurile in care s-au epuizat orice alte cai de atac interne. In
plus, Consiliul Europei a creat un sistem de asistenta juridica gratuita pentru
a sprijini cetatenii ce nu au fonduri pentru a angaja un avocat propriu. Rusia,
Turcia si Romania se afla in top 3 cele mai reclamate state. Aceasta
organizatie a lucrat cu Comisia Europeana, inca de la intrarea in vigoare in
1950 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, insa dupa 1990 datorita
cresterii volumului activitatii judecatorilor au redus dependenta.
Judecatorii care fac
parte din CEDO isi desfasoara activitatea cu titlu individual nereprezentand
nici un stat, neputand exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile
lor, iar mandatele acestora exipira cand se atinge varsta de 70 de ani. In
momentul de fata, in CEDO exista si un judecator roman.
Orice cetatean care
considera ca i-au fost incalcate drepturile (la viata, libertate, siguranta,
viata privata, familia, libertatea gandirii si exprimarii, constiintei,
religiei, interzicerea sclaviei, munca fortata, tortura, lipsa unui proces
echitabil) poate adresa o cerere catre CEDO, insa doar dupa 6 luni de la data
hotararii interne definitive, abia dupa ce a incercat toate caile interne de
rezolvare a incidentului in cauza. Pentru a se adresa CEDO, orice cetatean
trebuie sa depuna un formular-tip de cerere de dare in judecata, obtinut de la
grefa Curtii. Pe de alta parte, instanta are dreptul de a respinge cererile
care deja au primit o solutionare, sunt depuse fara noutati sau cererile
anonime.
Aceasta cerere adresata
CEDO trebuie sa fie redactata intr-un din limbile oficiale ale statelor
contractante CEDO, iar dupa admiterea acesteia, trebuie tradusa in engleza sau
franceza – limbile oficiale ale Curtii. Cetateanul care depune reclamatia o
poate face in nume propriu sau poate sa fie reprezentat de catre un avocat, iar
cei care nu au fonduri pot apela la sistemul de asistenta juridica gratuit.
Dupa inaintarea si admiterea cererii, trebuie depuse la dosar toate documentele
considerate utile in vederea sustinerii reclamatiei, majoritatea fiind
considerate accesibile publicului larg. Urmatorul pas este transferul cerereii
catre una dintre sectii, unde va fii examinata de raportorul desemnat cu putere
de decizie.
Dupa declararea cererii
ca fiind admisibila, Curtea recomanda ca partile implicate: reclamantul si
statul in cauza, sa se inteleaga amiabil. De asemenea, se poate face recurs la
deciziile Camerei catre Marea Camera in 3 luni, iar dupa aceasta pronuntare
devin definitive. Exista varianta de a prezenta deciziile in fata Curtii sau de
a le comunica in scris, acestea fiind obligatorii in dreptul international,
obligand astfel statul in cauza sa aplice masurile necesare pentru ca
incalcarea drepturilor omului in cauza sa nu se mai repete. In cazul in care
curtea decide in favoarea reclamatului, statul in cauza plateste o anumita suma
sub forma de daune materiale sau morale, plus cheltuielile de judecata.
No comments:
Post a Comment