Poate fi obligat Statul Român la plata cheltuielilor de judecată efectuate de inculpat în caz de achitare când fapta penală nu există?

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins inițial Decizia nr. 20/2018, pe motiv că nu se indeplindeste condiția de noutate obiectivă a problemei solicitate să fie dezlegată că incidența a mecanismului de unificare, această nefiind posibilă în cazul în care efectul sau este o rezolvare a unui caz particular, și nu o generalitate de principiu a legii. Această a considerat că sunt importante punctarile ce se referă la fondul problemei, făcându-se trimitere de către judecători la mai multe soluțîi și variante jurisprudențiale relevante în vederea stabiliții entității care va suportă cheltuielile de judecată ale procesului, în cazul în care persoană judecată se dovedește a fi nevinovată.

Ulterior, s-a constatat că atunci când titularul obligației de rambursare a cheltuielilor de judecată este chemat în instanța de către stat, în cazul în care procesul se încheie cu achitarea persoanei judecate, apare problema naturii raportului juridic, fundamentului juridic și astfel s-au luat în considerare:

• Examenul jurisprudenței: ce se referă la procedura examinată, acordarea cheltuielilor efectuate de persoană judecată (reprezentând un prejudiciu material pentru aceasta) declarată nevinovată, concluzionând că există puține soluțîi exacte pentru această situație, și anume: Decizia nr. 1.815/1987 a Tribunalului Suprem – civil, de unde reiese că soluția de obligativitate a plății cheltuielilor de judecată ii revin persoanei judecate, indiferent de decizia finală a judecătorului privind nevinovăția acesteia și Decizia nr 3.529/2013 care spune că răspunderea statului nu poate fi antrenată decât cu respectarea art. 504 din Codul de procedura penală.
• Doctrina de specialitate – unde a fost dezbătută restituirea cheltuielilor către persoană declarată nevinovată. De aici reiese că obligația statului de a suportă cheltuielile de judecată efectuate de inculpat este subsidiară și integrală. Totuși, în anumite situații, la stabilirea obligației de plata a cheltuielilor de judecată se ia în calcul culpă infracțională și subsidiar culpă procesuală. Deci, în cazul achitării inclupatului, obligația de plata revine în sarcina statului.

În concluzie, nu există o lege generală care să prevadă că statul Român este obligat la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care inculpatul este găsit nevinovat, însă în cazuri particulare cheltuielile efectuate de către inculpat revin în obligativitatea de plata a statului.